Coralii sunt animale marine mici, numite polipi, care trăiesc în colonii sau în sisteme de recifuri, în ape de mică adâncime, calde sau în colonii marine, la mare adâncime.
De forma unei ramuri de copac, colonia de polipi a coralului secretă un schelet calcaros, bogat uneori în săruri de fier, care ii conferă culoarea roșie. Diversitatea de culori se mai datorează și tipului de coral, mediului și adâncimii la care se afla în apă.
Specialiștii consideră că pentru dezvoltarea unei ramuri mari, de aproape un metru, sunt necesari minimum 200 de ani. Scheletul calcaros, folosit ca materie primă în sculptură și bijuterie, este format, ca și sideful, din carbonat de calciu.
Duritatea pe Scala lui Mohs: 3 – 4
Istoric
A fost cunoscut de om încă din Paleolitic. Comerțul cu coral era intens, el era transportat pana în India. Cu aproximativ 2500 de ani în urma, pescuitul lui era foarte anevoios: se făcea cu ajutorul unei mari și grele cruci de stejar, de care erau agățate imense sfori stufoase de cânepă și care agata, la scufundare, crengile de corali. In secolul al XIX-lea se pescuia cu scafandru, fapt ce provoca accidente grave și chiar pierderi de vieți.
Ca atare coralul era, datorita culorii și rarității lui, la fel de apreciat ca diamantele, smaraldele safirele și rubinele. Recent însă, preocupările privind protecția mediului i-au determinat pe amatori sa opteze pentru alte pietre, pentru ca se vehiculează informații conform cărora se produc distrugeri iremediabile asupra naturii în timpul recoltării coralilor și ca recoltarea lui abuziva duce la disparitia completa a speciei.
Australia, Canada, Noua Zeeleanda si Norvegia au adoptat legi pentru protejarea padurilor submarine de corali și se fac presiuni si asupra altor tari ca ele sa adopte aceleasi masuri.
Alte pareri sustin ca de fapt, din cele 2000 de tipuri de corali existente, numai unele varietati (putine) sunt amenintate cu disparitia si ca pericolele la care acestea sunt expuse nu sunt in nici un caz cauzate de industria bijuteriilor, ca adevaratele amenintari sunt industria piscicola, incalzirea globala, extractia petrolului de la mare adancime.
Aceste tendinte insa produc inchiderea cercului si revenirea la optica initiala: coralul devine din nou foarte valoros, la fel cum a fost la inceputurile lui, cand era denumit “aurul rosu”.
Tipuri de coral
Coralul nobil (rosu) este relativ larg răspândit in zonele subtropicale, cu ape foarte limpezi si bine oxigenate, în grote la 30-500 de metri: coastele Italiei, Franței, Spaniei și Africii, în Golful Biscaya, Insulele Capului Verde, Florida, Golful Persic, Arhipelagul Malaezian, Filipine, Japonia.
Din apele Australiei se pescuiește un coral asemănător din punct de vedere al calității cu cel din Mediterana, dar este auriu sau brun-auriu.
Cel mai important centru de prelucrare a coralului rosu din Mediterana este localitatea Torre del Greco (Sardinia), unde este sortat în funcție de calitate și culoare, factori de care depinde prețul lui. Ca atare, termenii utilizați în comerț pentru desemnarea calității coralului care se utilizarea sunt în limba italiană:
| Denumirea | Culoarea |
| Arciscuro sau Carboneto | Rosu foarte închis (Sânge de bou) |
| Moro | Rosu inchis |
| Rosso | Rosu viu |
| Secondo colore | Rosu somon (roz-galbui) |
| Rosa vivo | Roz intens |
| Rosa pallido | Roz pal |
| Pele d’angelo | Roz deschis, uniform (Piele de înger) |
| Bianco | Alb curat |
Din punct de vedere comercial, cel mai cautat este Moro, sar cel mai valoros este Pele d’angelo, apoi Rosso, și Secondo Colore.
Valoarea unei bijuterii din coral depinde de mărimea ei, de nuanță de culoare, de gradul de prelucrare a acestuia, de vechimea piesei.
Coralul albastru este foarte rar întâlnit pe piață europeana, este produs de un madreporar din vecinătatea insulelor Filipine. Arata frumos ca ornament, dar are valoare redusa ca piatra prețioasă.
Coralul negru are un schelet diferit de cel al celui rosu, de natură cornoasă. Cel mai valoros este Akabar sau Coralul imperial. Tot cornos este și coralul Akori, albăstrui, pescuit din largul coastelor Camerunului. Speciile de coral cornos se înmoaie întâi la cald, deci pot fi îndoite și răsucite foarte ușor și apoi se șlefuiesc și se lustruiesc.
Coralul auriu provine din apele din Hawaii, are textura și luciu rășinos sau lăcuit.
Coralul spongios este adesea lipit de recifuri, dar nu este o varietate rara sau prețioasă. Găsindu-se din abundenta, pericolul ca el sa dispară este redus și, deci, nu a fost inclus în programele de conservare. Este ușor, ieftin și este adesea colorat sau vopsit artificial. În stare naturala, ar diverse nuanțe de rosu, purpuriu și galben.
Imitații
Se cunosc foarte multe metode de imitare a coralului: paste de sticlă, ceramică smălțuită, praf de alabastru colorat amestecat cu clei, os vopsit, plastic etc. Recent, specialiști din Franța au reușit sinteza unui material foarte asemănător coralului rosu, numit Created Gilson Coral.
Diferențele dintre structura acestuia și cea ce celui veritabil sunt detectabile numai la microscop.
Se mai practică și vopsirea coralului natural pentru a i se intensifica sau schimba culoarea. Cel natural prezintă rareori o și uniformă a culorii (are pete albe sau de culoare deschisă), în timp ce coralul vopsit are o nuanță roșie-portocalie uniforma și vie.
Coralul nobil trebuie ferit de lumină și căldură, care-l decolorează și de contactul cu substanțe acide (oțet, zeamă de citrice sau alte fructe), preparate cosmetice și și. În timp, coralul își pierde în mod natural intensitatea culorii, lucru observabil la bijuteriile vechi.
Surse:
Judith Crowe – Ghidul pietrelor preţioase
Mircea-Dragomir Andrei, Heinz Karl – Pietre preţioase fine ornamentale, perle
