Scara lui Mohs

Rezistenta si duritatea unei geme depind de structura ei – daca este fragila si se poate ciobi sau daca este tare si fibroasa.
Duritatea este rezistenta pe care o opune suprafata unui mineral la zgariere cu un obiect ascutit. Este una dintre principalele calitati necesare unei pietre pretioase si semipretioase. Exista mai multe scari care sunt flosite pentru a compara duritatea gemelor si, dintre acestea, Scara lui Mohs este utilizata cel mai frecvent de gemologi.
Friedrich Mohs a fost un mineralog austriac, care a trait intre  1773-1839 si a imaginat, in 1812, o scara conventionala si ordinala de comparatie (scara mineralogica de duritate),  in care a folosit 10 minerale aranjate in ordinea crescanda a duritarii, fiecare mineral zgariindu-l pe cel dinainte si fiind zgariat de cel ce ii urmeaza.
Mohs a ordonat mineralele comune incepand de la cel mai moale, talcul (1), care poate fi zgariat de toate mineralele aflate mai sus pe aceasta scara, pana la cel mai tare, diamantul (10), care le poate zgaria pe toate celelalte.
Esantioanele de materie folosite de Mohs sunt toate minerale (substante pure care se gasesc in natura). Pietrele sunt formate din unul sau mai multe minerale.
De exemplu, daca o piatra este zgariata de apatit (5) dar nu si de flourina (4), atunci duritatea ei pe scara Mohs se plaseaza undeva intre 4 si 5. Sau: corindonul (9) este de doua ori mai dur decat topazul (8), dar diamantul (10) este de aproape patru ori mai dur decat corindonul.
Duritatea pietrelor se masoara cu sclerometrul.

Ultimele trei minerale, lovite cu un ciocan de otel, scanteiaza. Ele nu sunt zgariate de otel.
Mineralele-etalon ale scarii lui Mohs pot fi inlocuite cu:

1. Creion moale
2. Ace din sarma moale de cupru
3. Ace din cupru sau moneda de cupru
4. Ace din sarma de fier
5. Sticla obisnuita (ciob)
6. Lama sau briceag din otel de buna calitate
7. Pila

De la inventarea scarii lui Mohs au fost descoperite si raportate materii care sunt mai dure decat mineralul plasat cel mai sus (diamantul), asadar aceasta scara s-ar putea sa se schimbe in viitor.
Surse:
Judith Crowe – Ghidul pietrelor preţioase
Corina Ionescu – Pietre preţioase, semipreţioase şi decorative. Dicţionar enciclopedic ilustrat